deutsch english español
   
   

Participant: Stefan Roman, Florentina Dobre, Zoltan Gali
Perioada: 21 - 28 decembrie 2000
Zona: insula Madeira, Portugalia



 

Eram la fratele meu, vroiam să plec şi nu prea găseam zboruri ieftine spre locuri îndepărtate. Doar Madeira. Unde o fi Madeira? Am luat harta şi am descoperti că se află la nord de insulele Canare. Apoi m-am uitat pe internet să văd poze de pe insulă şi m-au impresionat nişte peisaje din munţi, de la mare. Se poate spune că muntele şi marea sunt acelaşi loc în Madeira, dat fiind că nişte pereţi verticali se ridică din ocean şi culminează cu vârfuri ascuţite de peste 1000 de metrii chiar la coastă. Aşa se întâmplă că am luat acel zbor. Vorbisem cu Zoli şi spunea că vrea şi el să vină cu mine. şi Flori a decis să vină cu noi. Asta era pe 19 decembrie, seara. Cum zborul era din Stuttgart pe 21 la ora 7 trebuia să ajungem pe 20 la aeroport să ridicăm biletele. Ne-am întâlnit seara la aeroport, cu 5 minute înainte să inchidă LTUR standul am ajuns să-mi ridic biletul. Noapte am dormit cât am putut în aeroport, apoi 4 ore am zburat. Deasupra oceanului era înnorat.

Parcă nici nu ieşim din nori şi simţim că aterizează avionul. Când se îndreaptă spre locul de parcare, mă uit speriat pe geam şi văd că ultima parte a pistei este pe piloni, deasupra apei. Nu a fost loc sufiecient ca să construiască toată pista pe uscat, aşa că au construit peste apă. Ploua dar nu era frig.

La info-point ne luăm hărţi şi ne urcăm în primul autobus spre Funchal, capitala insulei. Ne-am plimbat vreo 3 ore, am mâncat şi ne-am informat ce se poate face pe insulă. Cu un alt bus ne-am dus la Camara de Lobos, un mic sătuc de pescari. E un loc pe care-l ştiu din ghid, poze cu bărcile colorate ale pescarilor se găsesc în fiecare prezentare a insulei. Sus pe deal, după ce am tot întrebat pe la oameni dacă nu au un loc la ei în casă pentru trei studenţii, am dat de o tânără care ne-a rezolvat să dormim la un brutar în casă, într-o cameră liberă - un fel de beci. A fost foarte bine, după ce am primit chec tradiţional portughez de crăciun de la familie ne-am culcat să ne odihnim după o noapte aproape nedormită pe aeroport şi un zbor neliniştit.

Următoarea zi am parcurs toată coasta de sud până la Santa. Străzile sunt foarte înguste şi de obicei direct pe versant. şoferii, care intră cu peste 60 la oră în curbe, claxonează preventiv înainte de fiecare curbă pentru a avertiza pe cel care vin din sens opus. Cum nu e loc de multe ori pentru două maşini, cea mai mică trebuie să dea cu spatele până se găseşte un loc de a trece în siguranţă. în Santa, un sătuc aproape de coasta de nord, ne-am cazat la un hotel ce semăna mai degrabă a han. Am plătit 40 DM pentru 3 persoane. Ne-a făcut vin fiert barmanul şi ne-a dat un fel de fasole, care se decojeşte şi se mânăncă goală. Am dormit toţi într-un pat sub trei straturi de pătură că să ne fie mai cald fiindcă şuiera vântul prin toată cameră.

Dimineaţa ne-am pornit să facem autostopul pe coasta de nord. Am trecut prin nişte sate pitoreşti de pe coastă, Porto Moniz, Sao Vicente, Seixal. E foarte interesant, insula are numai coastă abruptă, câte odată peste 600 de metrii diferenţă de nivel de la apă la satele constuite peste tot unde s-a găsit un mic loc plan. Defapt toată insula are un peisaj foarte dinamic, cu multe abrupturi şi văi adânci. Nevoia i-a făcut pe localnici să construiască încă din secolele 14-15 nenumărate terase pentru a putea face agricultură. în unele zone satele sunt împrăştiate, cu casele distanţate. Altele sunt foarte înghesuite, perete în perete.

Pe 23 am ajuns la Santana. După o bună oră de căutare şi poveşti, am reuşit să găsim o colibă părăsită în care să ne punem cortul. Am fugit cu Flori la un magazin şi am luat ceva vin de masă, nişte pâine şi murături. în podul casei unde pusesem cortul am mâncat apoi bine şi ne-am făcut o seară frumoasă. Noaptea a fost cam umedă, se deschisese uşa de la pod din cauza unei furtuni şi târziu ne-am dat seamă că pe acolo intră aerul rece. Oricum, răcisem cu o noapte înainte.

Fiind ziua de ajund de crăcium, am zis că în noaptea asta trebuie să dormim într-un loc mai civilizat. Dimineaţa m-am dus în căutare şi am bătut la uşa unei vile. Oamenii care tocmai erau la micul dejun, dacă nu ar fi avut oaspeţi în acea zi, ne-ar fi cazat la ei. Dar m-a dus la casa socrilor, care erau emigraţi în Franţa şi casa era nelocuită. Seara, după o cină cu masa plină, ne-am adunat cu tot satul în faţa bisericii şi am ascultat slujba care a început la 12 noaptea. A fost ca un fel de mic teatru în biserică, copiii îmbrăcaţi în personaje biblice spuneau poveşti.

 

Pe 25, insula era paralizată, nu circulau autobuze şi magazinele erau închise. Noi totuşi ne-am pornit, şi timp de 5 ore am mers cu rucsacii în spate de-a lungul drumului. După 15 km de mers ne-a luat un tip, un neamţ cu prietena sa cu care ne-am întalnit la aeroport. şi el luase aceeaşi ofertă de zbor prin internet. Ne-au dus până în Machica, aproape de aeroport. Era deja ora 5 şi m-am dus din nou pe la case să întreb. Adevărul e că am nimerit foarte fain, la o familie cu o casa imensă. Aveau şi două fice care vorbeau engleză. Ne-au făcut patul, Zoli cu Flori într-o camera în pat, eu pe o saltea pe jos în altă cameră. Ne-au dat de mâncare şi am stat la poveşti cu ei toată seară. Următoarea zi ne-au şi plimbat cu maşina până în vârful estic al insulei. Luasem un rucsac cu noi, restul bagajelor rămânând la ei în casă. Dintr-un pas în munţi am luat-o noi pe jos mai departe. Am mers puţin prin pădure, de-a lungul unui canal de irigaţie (levada) - care sunt reprezentative pentru insulă.

Ajungem din nou în Funchal şi ne găsim o cameră pentru toţi trei la un hotel cu 5000 de escudos. Seara ne plimbăm prin centru şi pe promenada din port, care tocmai este pregătită pentru vestitul foc de artificii de Anul Nou. Aici se instalează pe o lungime de trei km o serie de tunuri ce le oferă un spectacol impresionant localnicilor şi turiştilor care petrec sărbătorile pe insulă. Străzile sunt pline cu lumini şi pe toţi copacii din parc sunt montate becuri. Funchal a fost de altfel declarat cel mai verde oraş european al anului 2000, cu cele mai multe flori în oraş. Este incredibil, tot felul de flori exotice, de diferite culori cresc pe balcoane, prin parcuri sau în ghiveciuri atârnate de stâlpii de lumină de pe străzi.

Dimineaţa ne-am închiriat două scootere cu 45 DM. Repede ne-am obişnuit cu ele şi băgam gazeu spre munţi. Aveam cască. Parcurgem jumătate din insulă într-o zi şi traversăm podişul de altitudine de la Paul da Serra. La coborâre, o alunecare de teren ne obligă să ridicăm cu ajutorul unor muncitori scooterele peste bolovanii căzuţi peste drum. Seara ajungem cu bine înapoi la familie.

Ultima zi pe insulă o petrecem în Funchal, vizitând vestita piaţă de peşte şi numeroasele magazine ale bodegilor de vin. Vremea este de invidiat când ne gândim că seara vom fi înapoi la Tuebingen. La plecare, pe aeroport erau 24 de grade..... pe balcon la Tuebingen -4.

 
 
 
© www.stefanroman.com 2001 - 2009
vizitatori