02.09.2002, trecerea frontierei peruano-boliviene şi călătoria cu microbusul de la Desaguadero la La Paz (Bolivia)
Am ajuns cu bine in La Paz. Mi s-a dezumflat roata si cand am vrut sa o umflu s-a rupt ventilul, care era putin stramb. Dar am comandat o camera noua in Tubingen, care ajunge poimaine la mine cu colegii de la facultate. Asa ca totul ok. Aha, si sprijinaul s-a pierdut, adica batul ala cu care razemi toagla, dar nici aia nu e tragedie, ca voi improviza cu vreun surub.
Bicicleta mi-e acuma in autogara, eu ma plimb cateva ore prin La Paz. La zece seara am bus la Cochabamba, ajung maine dimineata. Parchez bita la hotelul unde vom fi cazati peste 10 zile, si unde apoi se va termina practica. Cred ca maine seara voi fi la Santa Cruz.
Voi incerca de acolo sa-mi rezolv deja vizele de care voi mai avea nevoie, adica Chile, Argentina, poate Brazilia si Paraguay, ultimele nu sunt sigur.
Na, cam atat, ca doar azi dimineta am mai scris.
4.09.2002, cu autobusul din La Paz la Cochabamba şi mai departe spre Santa Cruz de la Sierra
Sunt in Santa Cruz de la Sierra, in centrul Boliviei, desi aici se numeste oriente. Trebuie sa ma intalnesc in urmatoarele momente cu colegii mei. De la La Paz am luat un bus pana la Cochabamba, unde mi-am lasat bicicleta la hotel. Cu busul de la Cbba la Sta. Cruz am venit 10 ore, dar peisajul se schimba brusc pe o distanta de 15 km- de pe altiplanoul cu vegetatie rara, la padurile in ceata si padurile tropicale din Chapare. Este incredibil sa vezi asa ceva, cresc aici banane, ananas, portocale. Temperatura- de la 5-10 grade pe altiplano, la 25-30 de grade aici.
Azi dimineata am fost la vanatoare de vize, cu urmatorul rezultat: Chile imi va da - 70 USD , Argentina nu vrea nicicum, doar pentru rezidenti in Bolivia, Peru imi da vineri- 10 USD .
06.09.2002, Santa Cruz de la Sierra
A zi am venit mai repede acasa, asa cam am timp sa stau o ora la internet. Suntem in total 15 studenti, 2 doctoranzi si un profesor. Avem un timp fain aici. Mai ales ieri. Am fost intr-o colonie de menoniti. Sunt fermieri de genul celor aimish din Statele Unite, care refuza orice fel de inovatie si duc un trai simplu, dedicandu-se muncii grele pe camp. Se ocupa cu agricultura de diverse tipuri si traiesc ca inovatiile tehnologice de acum 200 de ani. Femeile sunt toate imbracate in haine lungi, in fuste cu palarie alba si o acoperite cu un fular. Barbatii poarta niste pantaloni cu bretele, ca si jeansi de muncitor si camasa in carouri. Si ei poarta o cipica. Au tractoare, dar nu le pun roti cu cauciucuri, ci roti de fier. Doar cei mai progresivi folosesc gume.
Eu cu inca doi din grupa, din pacate, ne-am oferit ca prostii sa chestionam niste tarani bolivieni si nu am avut asa un contact direct cu menonitii. Dar am trecut pe la ei, cand am recuperat colegii. Oricum, a fost ca intr-un film. Nu ne venea sa credem.
Menonitii nici nu prea vorbesc spaniola. Ei sunt emigranti din Germania sau din Rusia- initial plecati din Elvetia si Germania, prin Europa imprastiati, si in urma cu 150 de ani veniti in America - Mexic si Canada, apoi au migrat spre Paraguay. Prin 1950 au venit si in Bolivia, sunt in total vreo 30.000. Vorbesc Plattdeutsch, ca si cei din Germania de nord, dar unii vorbesc si Hochdeutsch. Plattdeutsch seamana putin cu olandeza, dar e tare greu de inteles.
Ei au o situatie materiala mai buna decat taranii bolivieni, deoarece sunt destul de uniti, si cu credinta lor au o relatie puternica intre ei. Cei mai multi cultiva sesam, sorgo sau au au vaci si fac cas sau vand laptele. Au multi copii, intre 5 si 20- fiecare cum poate..... ;-)
Cu colegii ma inteleg foarte bine, ne radem in microbus toata ziua. Azi, sambata iesim in oras. Santa Cruz are cica cele mai frumoase femei din toata Bolivia. Sunt mai temperamentale, nu retrase si linistite ca si indigenele de pe altiplano. E un concert a unui cubanez undeva si apoi e un chef la scoala germana- poate trecem pe acolo, daca nu la ceva discoteca.
Despre natura - nu suntem inca in Anzi, in munti - este campie, partial cu zone aride, partial cu zone tropicale. Cu cat ne apropiem mai mult de Anzi, devine mai umed. Iar dupa un prag la urcare, devine tot mai uscat. Pe Altiplano apoi nu mai este aproape deloc vegetatie, doar diverse tufisuri si ierburi andine.
Pana marti mai suntem aici. Apoi zburam la Cochabamba, si vom merge in munti, intr-un sat unde locuieste unul dintre doctoranzi, un bolivian - Edgar.
Este cald, in ultimele doua zile a trecut de 30 de grade. In munti va fi mai frig, pe la 10-15 grade.
Maine mergem la ruinele incase de la Samaipata, luni cica mai iesim odata la menoniti. Tare as vrea si eu sa ii cunosc personal, sa stau de vorba cu ei. Am facut deja ceva poze, sper sa iasa bine.
13.09.2002, Cochabamba
A zi este ultima zi in Cochabamba. Maine plecam spre Independencia, la 7 ore cu busul de aci. Ultimele zile au fost faine, dar sunt cam obosit ca n-am prea dormit mult, 4-5 ore pe noapte si program toata ziua. Azi e mare chef in oras, ziua regionala si plecam peste jumate de ora sa vedem ce-i in oras. Defileuri a scolilor prin oras cu tobe si majorete se anunta - si sa vedeti ce majorete....
In Independencia voi sta o saptamana, pana atunci nu mai pot scrie. Nu-mi einfallen nimica interesant nou acuma, asa ca ma duc sa mai mestec niste coca si mergem in oras (apropos coca- frunzele care se mesteca si se plaseaze undeva prin gura, la obraji, are efectul unei doze mici de spray de xilina- care-l primesti inainte de injectie la dentist- in rest nimica- cica trezeste atentia si iti inhiba senzatia de foame). Mi-e tot foame si somn. Asa ca in loc de guma de mestecat, frunze de coca.....
23.09.2002, Cochabamba
Suntem iarasi in Cochabamba si tocmai ascult Radio Contact - fain, nu?! Am Arsch der Welt sa asculti radio din Romania. Ultima saptamana a fost foarte faina. Am stat cu colegii o saptamana in Independencia, un mic orasel de 25.000 intr-o vale andina. Am cartat campurile si chestionat tarani. Ne-am distrat in fiecare seara pe acolo, am baut si ne-am ras. Unica problema a fost doar ca am vreo 30 de muscaturi de pureci, noroc ca nu ma mai mananca asa tare. A mai fost inca unul muscat, macar nu am fost singurul...
La sfarsit de saptamana am fost la Oruro, oras minier la 3900 m cu bai termale - foarte placut, mai ales ca este in plina pustietate. Am trecut prin niste zone cu un peisaj impresionant, si ma bucur ca peste 2 zile ma urc iarasi pe bita. Azi am fost sa-mi depun pasaportul la biroul de imigratie pentru prelungirea vizei. Ce prostie e si asta cu vizele - numai stres.
Na oricum, ma duc apoi spre Santa Cruz, vreo 500 km. De acolo vreau sa fac o tura prin niste sate de iesuiti, spre Concepcion - ca. 1000 km. Mai vreau apoi sa stau la o familie de menoniti la sud de Santa Cruz dupa care ma indrept spre Anzi, Sucre, Potosi si Salar de Uyuni - un imens lac de sare secat. Cam atata deocamdata, sper sa functioneze. Oricum, vreau sa va zic ca Anzii sunt niste munti incredibil de frumosi si e o senzatie de nedescris sa te dai cu toagla la peste 4500 m.
OK, va salut si mai scriu din Santa Cruz
