Sunt în San Salvador de Jujuy, Argentina.
în urma cu o săptămână, adică duminică am plecat din Calama. Nu foarte hotarat, fiindca stiam ce ma asteapta - 100 km de nimica, adica Stefan, piatra, aer si soare. Asa ca, 40 de km am fost viteaz, dupa care, vazand urmatorii 35 de km de sosea am decis ca e destul- si m-am urcat intr-o camioneta pana la San Pedro de Atacama. Desertul Atacama este cunoscut in toata lumea ca si cel mai uscat (adica cu precipitatiile cele mai scazute) loc din lume. Dar satul este o oaza pentru calatori, un Touristenloch, dar cu localuri foarte bine amenajate si linistite, cu un ambient hippie. M-am cazat pentru 3000 de pesos (4,5 USD) si m-am plimbat putin. Luni, la ora 4 am plecat intr-o tura cu jeepul spre Geiserele El Tatio, similare cu Sol de Manana din Bolivia- un camp de geisere, bazine termale, fumarole. Foarte interesant, mai ales ca am ajuns la rasaritul soarelui - se afla la o altitudine de 4630 de m. Dupa un mic dejun, am mers la un bazin, unde am facut baie - la peste 4600 m, apa termala cu continut de sulf - foarte placut... Ajuns la amiaza inapoi la San Pedro, am luat bicicleta si fara bagaje am pornit spre apropiata Valle de la Luna- in afara de vant, chiar cred ca este ca si pe luna - o vale fosila erodata extrem, ceea ce da niste formatiuni interesante si un peisaj bizar - dune de nisip, ravenari extreme si un vant puternic. Am facut tot circuitul, cam 42 de km. Si cu toate ca am fost fara bagaje, vantul iara a fost extrem de greu de infruntat.
Marti, dupa ce mi-am curatat bicicleta am plecat spre Argentina, spre pasul Jama. Aveam de urcat 35 de km, pana la picioarele vulcanului Licancabur, care-l vazusem cu 2 saptamani inainte de pe parte boliviana. Drumul urca de la 2460 m (San Pedro) la 4500 m. 10 km m-am lasat tras de un camion, pana in momentul cand vedeam cum mi se lungeste mana cu care ma tineam de camion. Plus ca am urcat brusc la 4000 de metrii. A trebuit mai intai sa mananc ceva, iar apoi m-am culcat pentru 1 ora pe asfalt. Urmatorii km au fost foarte incet facuti, am fost extrem de obosit, am impins mult. Iarasi faze: 5-6 pedale, oprit, impins 100 de m, oprit, baut apa. Ajuns in final in primul "pas", cu vantul din spate, am mai pedalat 20 de km pana intr-un loc unde mi-am pus cortul. Peisajul este incredibil de frumos. Uitasem de toate oboselile si eram de mandru ca ma aflam iarasi la altitudine si pe bicicleta. Varfurile vulcanilor inzapeziti, rocile de diferite culori si vantul de spate mi-au ridicat moralul.
Locul de cort a fost ferit de vant, dar cu mult nisip. A fost o noapte linistita, cateodata imi mai ingheta nasul, asa ca trageam cagula pe el si adormeam la loc. Apa am impachetat-o in haine, asa ca nu a inghetat. Dimineata m-am trezit cu un cer imaculat si am pornit mai departe spre Paso Jama, granita cu Argentina. Drumul trece pe langa niste salare, drenate de un mic paraias unde se afla flamingos si diverse gaste andine. A urmat o urcare usoara de 8 km, punctul cu altitudinea cea mai mare pana acuma atinsa (4722 m) dupa care drumul coboara cu mici exceptii 50-60 de km pana in Paso Jama. Pe aceasta coborare am facut un nou record de viteza: 93,7 km/h......
100 de km dupa locul unde am dormit am ajuns in punctul de frontiera Paso Jama. Aici am si dormit, impreuna cu jandarmii argentinieni care mi-au dat de mancare si o saltea. Stampila in pasaport am primit-o doar dupa o confirmare din Buenos Aires. Este intotdeauna o aventura cu pasaportul romanesc, multi n-au mai vazut vize pentru Argentina si nu stiu cate zile de sedere sa-ti dea.
Miercuri am facut doar 32 de km. Mi s-a rupt portbagajul din spate. Nu ca nu puteam sa merg mai departe, dar aici drumul este neasfaltat si recent prelucrat cu masina - asa ca nisip - si criminal de greu de pedalat. Mai mult mergeam pe langa strada. De mentionat este ca intre San Pedro de Atacama si Susques, singurul loc de aprovizionare cu apa este punctul de frontiera, fiind nepopulata toata zona.
O duba m-a dus pana in primul sat (adica unicul pana la Purmamarca) cu un sudor unde am reparat portbagajul. Acuma e mai stabil si am mai mult loc la calcaie pentru pedalat.
Ieri, de la Susques, dupa o urcare de 5 km, coboara drumul 72 de km, usor, printr-o vale plina cu cactusi, apoi pampa si un salar, Salinas Grandes. Am dormit la urcarea spre Cuesta Lipan, in curtea singurei case din zona. Azi, 4 km de urcare la pas, coborare 30 de km ,dar din aia cu franat si serpentine, de la 4100 la 2000 m la Purmamarca. Aici am mancat un gratar argentinian adevarat dupa care am pornit spre Jujuy. Dupa 10 km iarasi n-am mai vrut- VANTUUUUUUUUUUL. Mai erau 50 km pana la Jujuy - o dubita l-a ajutat pe tanar. Pe 20 de km se schimba brusc vegetatia. De la o vegetatie andina, cu mici ierburi si tufisuri, padure subtropicala. Si e cald aici, si umiditate mare.
Sunt cazat la un hotel, cu ceva mai putin de 3 USD (10 pesos).
 |
 |
Argentina a devenit o tara foarte ieftina pentru calatori dupa crashul pesoului (adica abandonarea currency boardului cu dolarul).
Rezumat pana acuma: 2065 km pe bita, vreo 450 camionturism. De aici plec spre Salta, Tucuman, Mendoza. Nu voi face totul pe bicicleta, urmeaza multa pampa neinteresanta. Telul este acuma sa ajung cat mai repede in sudul continentului, care este mult mai verde si unde sunt PADURI.
