În fiecare dimineaţă când mă trezesc, priveliştea pe care o am este cu muntele Chachani. Are mai multe vârfuri, printre care cel mai înalt este Chachani cu 6075 m. Şi normal că din momentul când m-am mutat aici mi-am propus să urc acest munte.
Agenţiile de turism din oraş oferă ture organizate de două zile pe Chachani care costă în jur de 70-80 USD cu un grup de minim 2 persoane. Fiind un munte cu mai multe porţiuni de zăpadă şi gheaţă de traversat este nevoie de piolet şi colţari. Pentru cei care doresc să urce muntele individual, există posibilitatea să plătească doar maşina până aproape de tabăra de bază care costă de obicei 20 de dolari pe persoană (100-120 USD pe maşină) şi să facă ascensiunea clasică în două zile. Asta a fost şi opţiunea mea, având noroc cu un grup de spanioli care a contractat transportul şi la care m-am alăturat.
Sâmbătă la amiază, după 3 ore de mers cu un microbus 4x4 înconjurând muntele ajungem aproape de tabăra de bază a Chachani-ului. De acolo se ajunge într-o oră la locurile de cort, la o altitudine de 5300 m.
În tabără îl mai întâlnesc pe Richard, un ghid care avea o pereche germană şi cu care vorbisem cu o zi înainte pentru a-i acompania eventual în ascensiune. Toate cele trei grupuri aflate aici urmau să plece la ora 2 noaptea în traseu, pentru a ajunge în 6-7 ore pe vârf. Fiind şi în umbra soarelui de pe la ora 16, majoritatea ne-am retras în corturi pentru a mânca/găti ceva şi a ne culca devreme, pentru a fi odihniti următoarea zi. Eu nu am dormit mai mult de 2 ore toată noaptea, a bătut un vânt puternic 4-5 ore şi a fost şi un cutremur pe la şapte seara care a dizlocat nişte stânci din pereţii apropiaţi, făcând un zgomot asurzitor şi înspăimântător. Pe cortul nemţilor au şi căzut niste pietre.
La 2:15 eram cu rucsacul în spate, cu micul dejun luat şi pregătit pentru traseu. Am decis să mă duc cu Richard şi cei doi nemţi, având un ritm comod şi Richard cunoscând traseul. Se urcă mai întâi pentru o oră spre şaua dintre Monte Trigo şi Angel, după care se traversează într-o oră o porţiune de penitentes, gheaţă şi stâncă de sub Angel. Aici am pus pentru prima dată colţari în picioare şi am folosit pioletul şi adevărul e că după 10 minute deja eram foarte familiar cu ele. După aceast pasaj urmează o urcare obositoare de 2,5 - 3 ore prin nisip de la 5720 m pe muntele Fatima (ultima porţiune este o traversare pe zăpadă) până într-o şa (5930 m) din care se porneşte pentru o oră în ultima portiune spre Chachani. Aici s-a făcut simţită oboseală şi altitudinea, mai ales că ultima până sub Fatima a fost foarte lungă şi a coincis cu orele de dinaintea răsăritului, adică -8 grade cu un vânt care-ti dădea o senzaţie şi mai rece. Euforia răsăritului şi încălzirii bruşte este de comparat cu euforia de pe vărf, prima mea ascensiune pentru şase mii de metrii.
Traversările prin zăpadă nu sunt dificile, este o potecă bătută care nu se poate pierde şi porţiunile cu stâncă sunt uşor de trecut. Înclinarea este de 30-35 de grade şi în orele nopţii zăpada sau penitentes-i sunt îngheţaţi. Dificultate prezintă doar altitudinea, aceste porţiuni aflându-se la 5600-5900 m.
Ajuns pe vârf am mâncat bine şi după o jumătate de oră am inceput coborârea înapoi spre tabăra de bază care a durat 3 ore extenuante. La ora 17 eram deja înapoi în Arequipa cu o nouă experienţă de munte (altitudine peste 6000, colţari).
