Participant: Stefan Roman
Perioada: 21 august 2002 - 3 martie 2003
Zona: Cordiliera andina si altiplanoul din Peru, Bolivia, Chile si Argentina, bazinul Amazonului bolivian, Patagonia
Distanţa: 7088 km

Mi-e cam lene sa scriu, dar ma gandesc ca voi avea apoi prea mult de povestit daca nu scriu acuma.
Sunt in Abancay, la 200 km distanta de Cusco, la o altitudine de 2300 de metrii. Ultimele doua zile am avut un traseu superb!!!! Din Cusco, pe ploaie marunta am urcat primii 7 km pana la iesirea din oras. Prin numeroase sate pitoresti drumul apoi serpuie usor spre un pasul Huayllinque la o altitudine de 4100. Vremea a fost instabila, cand ploua, cand iesea soarele si incalzea atmosfera de trebuia sa ma dezbrac pana la tricou.

Ceea ce a urmat dupa pas a fost spectaculos. 50 de km de coborare in care trebuia doar sa franezi la nevoie si sa te inclini bine in curbe. Prima parte a fost cu serpentine, apoi pe cursul unui tributar al raului Apurimac, dupa care drumul spre Abancay continua mai departe pe valea Apurimac (la randul sau tributar al Amazonului care se formeaza cateva mii de km mai in aval, fiind dealtfel raul din care izvoraste Amazonul!!!). Este sezonul ploios aici. Asta inseamna ca apele au un debit foarte mare, iar strada pana la confluenta cu Apurimacul (care aici deja este un rau impresionant de mare) este surpata pe multe portiuni. Si un pod a fost spalat de ape, iar circulatia este blocata - diversi localnici isi castiga un ban descarcand camioanele de pe o parte a raului si trecand peste un podet incarcatura in alt camion de pe partea opusa (saci de beton, cartofi). Altii au deschis standuri cu mancare, bautura si fructe.
Pana la o altitudine de 1700 m drumul tot coboara, cu fiecare km de coborare temperatura creste - de la 15 grade la 4100 m la 24 de grade in punctul cel mai de jos. De aici incepe a doua parte a distractiei - 50 de km de urcare pana la peste 4000 m. Cat de greu a fost, pe atat de interesant - cum trec iarasi dintr-un climat in altul - jos tropical umed cu plantatii de portocale si banane, la altitudine climat de stepa umeda (datorita ploilor din acest anotimp). Si din cand in cand ai o priveliste asupra intregii vai, cu casute urcate pe cele mai indepartate dealuri, terenuri agricole care formeaza un mozaic colorat pe intreaga vale si pe versanti. Si apoi, dintr-o data, ascuns dupa nori apare impunatorul varf Salcantay cu o altitudine de 6271 m. Cu ajutorul a doua camionase, care m-au mai tras putin in sus, am urcat si acest pas. Iarasi distractie - coborare............ 45 km pana la Abancay.
Noaptea am petrecut-o la jumatatea coborarii, cu privire din cort direct spre orasul de sub mine, cu multe luminite - ca din avion se vedea.
Mi-am propus sa ma dau cu bicicleta pana la Nazca. Azi e 23 februarie si pe 26 vreau sa fiu la Lima. Pana la Nazca nu voi ajunge, dar voi pedala cat voi putea, iar apoi cu ceva bus, camion, duba ma voi duce la Lima. Va mai scriu de acolo.

A ajuns momentul la care de mult timp ma gandesc. Pe de o parte ma bucur, pe

de alta parte am o senzatie tare ciudata - chiar s-a sfarsit?! Da, dupa jumatate de an si 7100 de km tura mea cu bicicleta prin America de Sud s-a terminat...... dar sunt sigur ca nu este ultima.
Azi dimineata, dupa 8 ore de bus din Nazca am ajuns la Lima.
Din Abancay, de la ultimul mail, am mai coborat 20 de km pana in vale, apoi 160 de km drumul urca de-a lungul vai, ca la sfarsti sa urmeze o urcare de 17 km spre un pas la 4350 m altitudine.
Ultimii km pe bicicleta i-am facut acolo sus pe altiplano. Vremea momentan este cat se poate de nefavorabila pentru datul cu bicicleta. Este genul de vreme intre ploaie si ninsoare, cu temperaturi intre 3 si 4 grade, cu vant din fata (normal) si daca mai si urca, e perfect. Dar a fost fain, acuma cand ma gandesc. Am mers 3 ore pe ploaie dupa care, pe jumatate inghetat am intrat intr-o casuta unde mi s-a oferit ceai cald de catre sateni. M-am urcat in primul bus cu care am traversat altiplanoul si am coborat la Nazca. N-ar fi ajuns timpul nici macar sa ajung la Puquios, primul orasel in drum spre Nazca - drumul are multe urcusuri si coborari, iar ploaia (ninsoarea sau grindina) m-ar fi franat.

Am 4 zile timp sa ma relaxez aici in Lima, sa recapitulez tot ceea ce am facut, sa mai "disfrutez" putin America de Sud...
Vroiam de mult sa va multumesc pentru mailurile care mi le-ati trimis, cu incurajari in momente dificile si de singuratate, cu povesti de pe acasa....... m-au ajutat mult si m-au motivat de multe ori. Merci.

Sa ne revedem sanatosi,

Stefi